Necesitatea construirii unei primarii noi, respectiv a unui teatru nou s-a ivit pentru prima data dupa compromisul austro-ungar din 1867. Sub conducerea primarului Peter Atzel consiliul orasenesc a votat luarea unui imprumut bancar, evaluand costurile celor doua cladiri la 700 de mii de forinti. In 1871 a fost inceputa edificarea teatrului in baza proiectului elaborat de arhitectul aradean, Antal Czigler (sau posibil de fiul sau Gyozo). Cladirea cu capacitatea de 1200 spectatori a fost edificata in decurs de trei ani si a fost inaugurata in 1874 in prezenta imparatului Francisc Iosif in cadrul unei festivitati somptuoase.
Intrarea principala era dinspre cladirea alaturata, hotelul Crucea alba (nu dinspre piata centrala, ca actualmente), fatada fiind caracterizata de o decoratie neoclasicista, iar interiorul de decoratiuni neobaroce. Picturile murale ale tavanului au fost realizate de dascalul si pictorul Rudolf Gyorgyossy din Arad, pe baza proiectelor lui Lotz Karoly. In 1883, cladirea a fost distrusa de un incendiu, reconstructia a fost incredintata arhitectului aradean Andor Halmay. Teatrul reinnoit s-a deschis in octombrie 1885 cu prezentarea unei piese de Gergely Csiki. Pana la construire Palatului culturii dupa proiectele lui Lajos Szantay in anul 1913, etajul intai al teatrului a gazduit si Muzeul relicvelor.
Decoratia interioara este opera sculptorului decorator Andras Toth (tatal poetului Arpad Toth), ca si altfel cea a palatului Hermann Gyula. In 1955, cladirea a fost mistuita din nou de un incendiu, urmat de o perioada de patru ani de reconstructie, in cursul careia spatiul interior a fost transformat total, iar exteriorul a suferit modificari insemnate. Tot atunci s-a deschis noua intrare principala pe fatada suprainaltata dinspre piata centrala, si s-a realizat colonada conceputa de arhitectul aradean Milos Cristea. In urma lucrarilor s-a diminuat semnificativ numarul de locuri pentru spectatori, dar s-a creat o sala Studio la nivelul etajului.
Cladirea actuala a teatrului de plan dreptunghiular se afla in axul arterei principale a Aradului, carosabilul ocolind-o de o parte si alta. Fatada principala este orientata catre Piata Centrala, iar fatada posterioara spre Piata Libertatii. Fatada principala este dominata de colonada inalta, cu cinci axe a rezalitului central cu capiteluri corintice la nivelul etajului. Colonada este flancata de segmente simetrice de fatade, organizate pe trei axe. Registrele cuprinzand parterul si mezaninul sunt tratate in rezalit cu striuri orizontale, cele trei axe centrale fiind accentuate de nisele acceselor cu inchidere semicirculara. In segmentele cu cate trei axe, parterul si mezaninul dispun de goluri dreptunghiulare scunde, iar peretele este tratat cu bosaje tip rustica.
La nivelul etajului intai ferestrele sunt de asemenea dreptunghiulare, dar mult mai inalte, parapetul este decorat cu balustri, iar la partea superioara golurile sunt decorate cu timpane triunghiulare sprijinite pe console, exceptie facand axele de la extremitatile rezalitului, unde timpanele lipsesc. Si la acest nivel sunt prezente bosajele tip rustica. Ferestrele celui de al doilea etaj sunt ceva mai mici si mai simple, incheindu-se cu lintel profilat. Axele sunt separate pe verticala de pilastrii angajati cu capiteluri profilate. Rezalitul central la ultimul nivel are de asemenea ferestre dreptunghiulare, neinsemnate.
Fatada principala se incheie cu o cornisa profilata sprijinita pe console, deasupra caruia, in dreptul segmentelor laterale se ridica un atic cu balustri, iar in dreptul rezalitului central un timpan triunghiular amplu, decorat cu un basorelief in stilul anilor cincizeci.
Fatada principala de odinioara dinspre strada Gojdu a pastrat intr-o oarecare masura aspectul original. Cele trei axe centrale formeaza si aici un rezalit, registrul parterului este decorat cu bosaje tip rustica, iar cele trei ferestre centrale, cu inchidere semicirculara pastreaza golurile acceselor dinaintea transformarilor. La nivelul nasterii arcelor se afla un brau decorat cu ove, care se regaseste si in decoratia inchiderilor semicirculare, imbogatit cu ornamentica florala. In interspatiile dintre arcele ferestrelor sunt discuri cu ornamente similare tot din tencuiala. Registrul etajului este flancat de cate o pereche de pilastri, interaxele sunt marcate de coloane canelate cu capiteluri corintice amplasate in fata planului fatadei. Pe ambele niveluri, golurile ferestrelor sunt flancate de perechi de pilastrii. Ferestrele de la etajul intai, cu inchidere semicirculara sunt incadrate de alte perechi de pilastri cu capitel profilat, sustinand arcul profilat al ancadramentului. Parapetul este decorat cu balustrii. Golurile de la etajul doi sunt dreptunghiulare, cu chenare simple de tencuiala, care se sprijina pe braul dintre etaje. Partea superioara este accentuata de linia franta in unghi drept a lintelului, care porneste de la pilastrii interaxiali, si urmareste forma golului. La partea superioara a rezalitului se afla o cornisa cu denticuli, deasupra careia se inalta un timpan triunghiular.
Rezalitul este flancat de segmentele simetrice ale fatadei, pe cate un ax, compuse asemanator rezalitului. Sub braul intermediar, peste parter este o arcada oarba, iar deasupra o fereastra oarba dreptunghiulara. La nivelul etajelor, segmentele sunt cuprinse de pilastrii, iar peretii, golurile si ancadramentele sunt identice cu cele din rezalit.
La extremitatile fatadei sunt segmente cu cate sase axe, segmente iesite in decros. (Fatada totalizeaza 6+1+3+1+6 axe). Sub braul intermediar peste parter sunt ferestre dreptunghiulare tripartite, fara ancadrament, iar deasupra ferestre mai mici cu chenare de tencuiala de forma dreptunghiulara. La etajul intai golurile cu inchidere dreapta sunt accentuate de timpane ce se sprijina pe console cu volute, iar parapetul este decorat cu balustrii. Suprafata peretelui la nivelul etajului intai are striuri orizontale echidistante. Pe inaltimea etajului doi colturile sunt decorate cu bosaje de tencuiala, iar in interax sunt dispusi pilastrii cu capitel profilat, iar ancadramentele sunt identice cu cele din rezalit. Aici, golurile dreptunghiulare au lintel profilat proeminent de tencuiala. Cornisa lata cu denticuli se continua si deasupra acestor segmente de fatada, deasupra acesteia se inalta un atic divizat de stalpisori, intre care sunt zone cu balustrii.
Fatada laterala opusa este compusa in mod asemanator, dar cu cateva diferente. Rezalitul central are patru axe, nu trei, dar si aici este flancat de cate un segment cu un singur ax, iar la extremitatile fatadei sunt segmente cu cate cinci axe (fatada totalizeaza 5+1+4+1+5 axe).
Textura suprafetelor, ritmarea, tipurile de goluri si ornamentele fatadei sunt identice cu cele ale fatadei dinspre strada Gojdu. Alte diferente minore ce se pot constata sunt diferente dimensionale la unele ferestre, sau faptul, ca in loc de goluri, pe aceasta fatada apar in corespondenta arcade oarbe. Timpanul rezalitului central si in cazul acestei fatade este decorat cu un basorelief caracteristic anilor cincizeci.
Fatada posterioara a teatrului, compusa pe 5+3+5 axe (fata de fatada principala cu 3+5+3 axe) are un rizalit mai proeminent fata de restul fatadei. Registrele inferioare tratate cu bosaje tip rustica sunt despartite de un brau ingust, la partea inferioara cu ferestre tripartite fara chenar, la partea superioara cu ferestre dreptunghiulare simple. Ferestrele dreptunghiulare ale etajului intai sunt incheiate de timpane sustinute de console cu volute, iar parapetul este decorat cu balustrii, asemenea celorlalte fatade. In axa principala a rezalitului central se gaseste un balcon cu parapet decorat cu balustrii. Ferestrele celui de al doilea etaj sunt dreptunghiulare, cu lintel profilat. Pe inaltimea celor doua etaje extremitatile rezalitului central sunt marcate de perechi de pilastri cu capiteluri corintice, iar axele rezalitului sunt separate pe verticala de pilastri cu capiteluri profilate. Segmentele laterale cu cate cinci axe sunt mai simple, pilastrii interax apar numai la nivelul etajului al doilea. Cornisa proeminenta cu denticuli, ce se sprijina pe console, se continua si deasupra acestei fatade, peste care se inalta un atic divizat de stalpisori, intre care sunt zone cu balustrii, iar in zona centrala s-a amplasat un orologiu.
La reproiectarea fatadei unitare, compusa din elemente fundamental neoclasiciste, s-a incercat redarea la un anumit nivel si sugerarea, cel putin ca stil, a specificului cladirii devastate in incendiul din 1955.
Interiorul cladirii a suferit modificari si mai insemnate decat fatadele. Datorita celor doua reconstructii, capacitatea initiala de 1200 locuri pentru spectatori s-a redus la 500 locuri. Parterul salii de spectacole este inconjurat in forma arcuita de loje, ce se desfasoara pe patru niveluri suprapuse. Ornamentica salii, basoreliefurile oglindesc de asemenea gustul anilor cincizeci. Aceasta, sau poate stilul deceniilor urmatoare se regaseste in foaier si pe coridoarele cu tavan, finisate cu diverse placaje moderne.
Desigur, cladirea teatrului in forma sa originala ocupa un loc important printre edificiile teatrelor din tara, dar transformarile din anii cincizeci i-au diminuat valoarea istorico-artistica, dupa cum, fata de apogeul din secolul al XIX-lea, si arta teatrala aradeana a pierdut din insemnatate.